PSIHOTERAPIE

PSIHOTERAPIE (cf. Legii 213/2004)
 Art. 18. Psihoterapia este intervenţia psihologică realizată ştiinţific şi în spirit umanist (a) în scopul optimizării, autocunoaşterii şi dezvoltării personale, (b) în scopul modificării factorilor psihologici implicaţi în tulburările psihice, psihosomatice şi în tulburările somatice şi (c) în situaţii de risc.
Art. 19. Psihoterapia se poate realiza în regim:
–        individual;
–        în grup;
–        de grup (ex. cuplu, familie).
Art. 20. Componentele unui proces de psihoterapie sunt:
–        psihodiagnostic şi evaluare clinică;
–        conceptualizarea clinică;
–        relaţia psihoterapeutică;
–        intervenţii psihologice individuale, de grup şi în grup;
–        evaluarea procesului de psihoterapie şi a rezultatelor acestuia.
Art. 21. Competenţele psihoterapeutului derivă din componentele procesului de psihoterapie şi acestea sunt:
–        evaluarea psihologică circumscrisă de forma specifică de psihoterapie;
–        intervenţie psihologică (circumscrisă de forma specifică de psihoterapie):
–        de optimizare, dezvoltare şi autocunoaştere;
–        în probleme psihologice, psihopatologice şi în situaţii de risc;
–        în menţinerea sănătăţii (ex. educaţia pentru sănătate, prevenţia primară etc.) şi confruntarea cu condiţia de boală şi impas existenţial (ex. tratament, prevenţie secundară, terţiară, recuperare etc.);
–        de optimizare a proceselor de cuplu, familie, grup, organizaţii şi colectivităţi.
–        cercetare:
–        în cadrul limitelor competenţelor sale.
–        educaţie şi training:
–        poate organiza cursuri şi workshop-uri în limitele competenţelor date de nivelele de specializare.
Art. 22. Modalităţile de psihoterapie recunoscute sunt cele stabilite de normele internaţionale în domeniu. Aceste modalităţi de psihoterapie pot fi grupate în următoarele categorii, fiecare categorie incluzând mai multe şcoli (care vor fi acreditate de Comisia Clinică a CPR):
–        Psihoterapii cognitiv-comportamentale (ex. psihoterapie raţional-emotivă şi comportamentală, psihoterapie cognitivă, psihoterapie comportamentală etc.);
–        Psihoterapii dinamice (ex. psihoterapia psihanalitică, psihoterapia analitică, terapii dinamice de scurtă durată etc.);
        Psihoterapii ericksoniene (ex. psihoterapie ericksoniana, hipnoza ericksoniana etc.);
–        Psihoterapii scurte (ex. terapia scurtă focalizată pe soluţie, orientarea pe competenţe şi resurse, abordările constructivist-colaborative şi narative, etc);
–        Psihoterapii umanist-existenţiale-experienţiale, sistemice şi transpersonale (ex. gestalterapie, logoterapie, psihodrama, psihoterapie experienţială, analiza tranzacţională, etc.).