PSIHOLOGIA COPILULUI

Psihologia copilului reprezintă studiul ștințific al comportamentului și al dezvoltării copilului. Psihologii încearcă să descrie și să explice comportamentul copiilor și felul în care acestea se modifică în timp prin modalități care se bazează pe colecții atente și sistematice de date științifice. La nivel theoretic putem să adresăm întrebări despre diverse aspecte ale dezvoltării copilului cum ar fi:
-        Există modalități „corecte” pentru a crește copiii și pentru a-I ajuta să-și dezvolte maximal potențialul?
-        Există factori de risc pe care trebuie să-I cunoaștem și să-I evităm?
-        Este agresivitatea timpurie un semn care prevestește violența de mai târziu și delincvența?
-        Pot copiii să recupereze pierderea la momentul potrivit a unor experiențe importante, cum ar fi formarea unei relații apropiate cu părinții în copilăria timpurie sau să învețe să scrie și să citească ?
-        De ce se dezvoltă unii copii mai lent decât alții?
-        De ce unii copii manifestă abilități foarte dezvoltate într-un domeniu specific, dar nu și în altele?
-        Care sunt cauzele neadaptării emoționale?
-        Copiii se nasc timizi sau devin astfel?
-        Ar trebui să existe diferențe între modalitatea de creștere a băieților și cea a fetelor?
-        Au părinții vreun rol în performanța academică a copiilor?
Răspunsul la întrebarea ”Ce este un copil?„ se dovedește a nu fi unul simplu. Fiecare societate ”produce„ copii cu caracteristici de personalitate care să se potrivească cu valorile ei. Chiar și î interiorul societății occidentale putem găsi diferențe la nivelul conceptualizării copilăriei de către membrii acesteia. Cei mai mulți adulți au un sistem de credințe despre natura copilăriei și despre rolul lor în dezvolaterea unui copil. Astfel, unii vor accentua influiența potențialului propriu al copilului, iar alții efectele practicilor de creștere a copiilor și a tehnicilor de educație utilizate de adulți. Credințele afectează modul în care adulții se poartă cu copiii iar aceste comportamente determină, în schimb, cursul dezvoltării copilului.