Motive pentru a apela la un psiholog

Posted on 4 februarie 2012 by DANIELA PORUTIU

AVEŢI O PROBLEMĂ DE REZOLVAT CU MINTEA, SUFLETUL SAU FAPTA ?

O dificultate la locul de muncă,
O neînţelegere în familie,
O nesiguranţă privind viitorul,
Dificultăţi şcolare,
Vă scade puterea de muncă,
Obosiţi prea repede,
Vă scad performanţele intelectuale, memoria, concentrarea,
Sunteţi intr-un impas,
Vă aflaţi la o răscruce a vieţii,
V-au apărut dureri fizice inexplicabile,
Sunteţi surmenat, aveţi probleme cu somnul, nu vă puteţi odihni,
S-au adunat prea multe probleme cotidiene,
V-au rămas conflicte nerezolvate,
Cei apropiaţi nu vă mai înţeleg,
Doriţi să vă perfecţionaţi într-un domeniu dificil,
Aveţi probleme cu adaptarea după o schimbare,
V-a scăzut încrederea în forţele proprii,
Cei dragi trec prin momente grele şi vreţi să-i ajutaţi,

ADRESAŢI-VĂ UNUI SPECIALIST !

A apela la consiliere nu este doar o modă, este un lucru necesar şi înţelept în momente grele. Două minţi gândesc mai mult şi mai bine decât una singură.

Curele de psihoterapie pot fi de scurtă durată, de durată medie sau lungă, adaptate nevoilor personale.

PSIHOLOGIA NU ESTE UN MIRACOL ŞI NU TOATE PROBLEMELE POT FI REZOLVATE UŞOR SAU IMEDIAT !

MIRACULOASĂ ESTE, ÎNSĂ, CAPACITATEA FIECĂRUIA DINTRE N Continue reading →

Posted in ARTICOLE | Leave a comment

ATESTAREA CABINETELOR PROFESIONALE

Posted on 14 octombrie 2010 by DANIELA PORUTIU

ATESTAREA CABINETELOR PROFESIONALE  (cf. Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, infiintarea, organizarea si functionare Colegiului Psihologilor din Romania) Art. 29. Pentru atestarea cabinetelor de psihologie clinică, de consiliere psihologică sau psihoterapie dosarul de … Continue reading →

More Galleries | Leave a comment

PSIHOTERAPIE (cf. Legii 213/2004)
 Art. 18. Psihoterapia este intervenţia psihologică realizată ştiinţific şi în spirit umanist (a) în scopul optimizării, autocunoaşterii şi dezvoltării personale, (b) în scopul modificării factorilor psihologici implicaţi în tulburările psihice, psihosomatice şi în tulburările somatice şi (c) în situaţii de risc.
Art. 19. Psihoterapia se poate realiza în regim:
–        individual;
–        în grup;
–        de grup (ex. cuplu, familie).
Art. 20. Componentele unui proces de psihoterapie sunt:
–        psihodiagnostic şi evaluare clinică;
–        conceptualizarea clinică;
–        relaţia psihoterapeutică;
–        intervenţii psihologice individuale, de grup şi în grup;
–        evaluarea procesului de psihoterapie şi a rezultatelor acestuia.
Art. 21. Competenţele psihoterapeutului derivă din componentele procesului de psihoterapie şi acestea sunt:
–        evaluarea psihologică circumscrisă de forma specifică de psihoterapie;
–        intervenţie psihologică (circumscrisă de forma specifică de psihoterapie):
–        de optimizare, dezvoltare şi autocunoaştere;
–        în probleme psihologice, psihopatologice şi în situaţii de risc;
–        în menţinerea sănătăţii (ex. educaţia pentru sănătate, prevenţia primară etc.) şi confruntarea cu condiţia de boală şi impas existenţial (ex. tratament, prevenţie secundară, terţiară, recuperare etc.);
–        de optimizare a proceselor de cuplu, familie, grup, organizaţii şi colectivităţi.
–        cercetare:
–        în cadrul limitelor competenţelor sale.
–        educaţie şi training:
–        poate organiza cursuri şi workshop-uri în limitele competenţelor date de nivelele de specializare.
Art. 22. Modalităţile de psihoterapie recunoscute sunt cele stabilite de normele internaţionale în domeniu. Aceste modalităţi de psihoterapie pot fi grupate în următoarele categorii, fiecare categorie incluzând mai multe şcoli (care vor fi acreditate de Comisia Clinică a CPR):
–        Psihoterapii cognitiv-comportamentale (ex. psihoterapie raţional-emotivă şi comportamentală, psihoterapie cognitivă, psihoterapie comportamentală etc.);
–        Psihoterapii dinamice (ex. psihoterapia psihanalitică, psihoterapia analitică, terapii dinamice de scurtă durată etc.);
        Psihoterapii ericksoniene (ex. psihoterapie ericksoniana, hipnoza ericksoniana etc.);
–        Psihoterapii scurte (ex. terapia scurtă focalizată pe soluţie, orientarea pe competenţe şi resurse, abordările constructivist-colaborative şi narative, etc);
–        Psihoterapii umanist-existenţiale-experienţiale, sistemice şi transpersonale (ex. gestalterapie, logoterapie, psihodrama, psihoterapie experienţială, analiza tranzacţională, etc.).

Posted on 14 octombrie 2010 by DANIELA PORUTIU | Leave a comment

PSIHOLOGUL ATESTAT ÎN PSIHOLOGIA CLINICA

Posted on 14 octombrie 2010 by DANIELA PORUTIU

COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA COMISIA DE PSIHOLOGIE CLINICĂ ŞI PSIHOTERAPIE PROCEDURI DE ATESTARE, ACREDITARE ŞI CERTIFICARE PSIHOLOGUL ATESTAT ÎN PSIHOLOGIA CLINICĂ ARE URMĂTOARELE COMPETENŢE: 1. Diagnostic si evaluare clinica: a)      investigarea şi psihodiagnosticul tulburărilor psihice şi al altor condiţii de … Continue reading →

More Galleries | Leave a comment

PSIHOLOGIA COPILULUI

Posted on 14 octombrie 2010 by DANIELA PORUTIU

Psihologia copilului reprezintă studiul ștințific al comportamentului și al dezvoltării copilului. Psihologii încearcă să descrie și să explice comportamentul copiilor și felul în care acestea se modifică în timp prin modalități care se bazează pe colecții atente și sistematice de date științifice. La nivel theoretic putem să adresăm întrebări despre diverse aspecte ale dezvoltării copilului cum ar fi:
-        Există modalități „corecte” pentru a crește copiii și pentru a-I ajuta să-și dezvolte maximal potențialul?
-        Există factori de risc pe care trebuie să-I cunoaștem și să-I evităm?
-        Este agresivitatea timpurie un semn care prevestește violența de mai târziu și delincvența?
-        Pot copiii să recupereze pierderea la momentul potrivit a unor experiențe importante, cum ar fi formarea unei relații apropiate cu părinții în copilăria timpurie sau să învețe să scrie și să citească ?
-        De ce se dezvoltă unii copii mai lent decât alții?
-        De ce unii copii manifestă abilități foarte dezvoltate într-un domeniu specific, dar nu și în altele?
-        Care sunt cauzele neadaptării emoționale?
-        Copiii se nasc timizi sau devin astfel?
-        Ar trebui să existe diferențe între modalitatea de creștere a băieților și cea a fetelor?
-        Au părinții vreun rol în performanța academică a copiilor?
Răspunsul la întrebarea ”Ce este un copil?„ se dovedește a nu fi unul simplu. Fiecare societate ”produce„ copii cu caracteristici de personalitate care să se potrivească cu valorile ei. Chiar și î interiorul societății occidentale putem găsi diferențe la nivelul conceptualizării copilăriei de către membrii acesteia. Cei mai mulți adulți au un sistem de credințe despre natura copilăriei și despre rolul lor în dezvolaterea unui copil. Astfel, unii vor accentua influiența potențialului propriu al copilului, iar alții efectele practicilor de creștere a copiilor și a tehnicilor de educație utilizate de adulți. Credințele afectează modul în care adulții se poartă cu copiii iar aceste comportamente determină, în schimb, cursul dezvoltării copilului.

Posted in ARTICOLE | Leave a comment